În acest an, 1 decembrie nu mai este la fel, paradele pentru omagierea acestei zile importante din istoria României au fost acum înlocuite de responsabilitatea pentru cei care ne-nconjoară. Copiii care stăteau pe umerii taților, încercând să zărească ceva, captivați de frumusețea care zace în inima poporului român stau acasă și se întreabă de ce. Tinerii îmbrăcați în portul popular, dansând în horă, în timp ce bătrânii își amintesc melancolic de momentele atent tipărite încă din tinerețe, își petrec timpul izolați de lumea exterioară.
Totuși, chiar și în aceste clipe, există mereu o cale de a transmite un „La mulți ani, România!”. Comunicăm online și le spunem celor dragi cât de mult ne lipsește prezența lor. Încercăm să ne adaptăm, gândindu-ne cât de mult va mai dura. Cu toții am fost afectați într-un fel sau altul și chiar dacă nu ne aflăm fizic alături de cei de care avem nevoie, trebuie să mergem mai departe. Întreaga lume are nevoie de sprijin, iar România, precum și alte țări, a avut de suferit. Totuși, ne conformăm astfel încât siguranța noastră și a celorlalți să nu fie pusă în pericol, iar dificultățile să treacă mai ușor.
Din punctul meu de vedere, cred că cele două lucruri cu adevărat groaznice de care poate avea parte cineva sunt singurătatea și neputința, dar cred că deja toți ne-am regăsit în ele la un moment dat. Și totuși, asta ne face să nu fim prea diferiți unii de ceilalți, nu-i așa? Oricine poate ajunge într-un punct critic al vieții sale, la fel cum oricine poate primi o consolare sau chiar o mână de ajutor pentru a-i fi alinată durerea sau necunoașterea.
Căutăm o asigurare că totul va fi bine, dar nu avem cum să știm ce se va întâmpla. Putem doar să sperăm și să fim acolo pentru ai noștri în limita bunului simț. La mulți ani, România!
UNTIL NEXT TIME, MY LOVES! BYE! <3
P.S. Intră acum pe canalul meu de YouTube aici și vizionează noul meu video special pentru Ziua Națională a României!
No Comments