Cred că în aceste zile parcă smulse de realitate, toți ne punem aceleași întrebări. De unde? Cum? Din ce cauză? Sau… întrebarea supremă, cine este vinovat de apariția acestui coronavirus? Noi, oamenii, am căutat mereu un vinovat pentru orice se întâmplă, să avem țapul ispășitor sau pe cine să tragem la răspundere, este sentimentul care ne hrănește și ne ajută să trecem mai departe.
Dar oare, de data aceasta, nu suntem toți vinovați de ce se întâmplă? Este bine de știut că la interval de câțiva ani apare un virus pe această planetă care face ravagii și pune în pericol viețile omenești. Și totuși, ar trebui să ne gândim că această planetă minunată pe care trăim este vie și își crează propriul sistem de apărare. Planeta noastră este căminul nostru pe care trebuie să-l tratăm cu respectul cuvenit, iar de multe ori acest lucru nu s-a întâmplat. Ea este înecată de poluare, i-am defrișat pădurile, am omorât vietățile care mențineau lanțul trofic. Am adus-o într-o stare ”modernizată” cu tehnologii și undele radio nefavorabile, inclusiv corpului uman.
Într-adevăr, noi avem nevoie de toate aceste lucruri care ne-au ușurat traiul, dar am abuzat, am luat și am făcut mai mult decât era nevoie. Lucrul cel mai grav este că ne-am pierdut din umanitate, eram prea ocupați să vedem ce se întâmplă și prea preocupați de persoana noastră. Drept este că acest virus ne-a redus la tăcere, la liniște și ne-a dat timp să gândim, să reflectăm la viața noastră. Pe mulți dintre noi ne-a adus mai aproape de familie. Ne-a făcut mai plini de compasiune și ne-a unit pe toții oamenii de pe întrega planetă într-un singur gând.
Este incredibil că omenirea efectiv s-a oprit, aeroporturile sunt goale, străzile marilor orașe unde cândva erau pline de oameni acum sunt pustii, parcuri, școli și grădinițe parcă abandonate. Este liniște…
Gândindu-ne la anul precedent este ca și cum ne-am gândi la alte vremuri și toți așteptăm cu sufletul la gură un semn de îmbunătățire a acestei situații. Verificăm zilnic dacă totuși oare astăzi sunt mai puține victime și ne punem aceeași întrebare, când vom reveni la normal?
Sper ca lucrurile să se îmbunătățească cât mai repede. Dar ce normalitate ar trebui să ne dorim oare? Vrem ca lucrurile să fie cum erau înainte sau începem să avem mai multă grijă de planeta noastră?
UNTIL NEXT TIME, MY LOVES! BYE! <3
1 Comment
John
2 mai 2020 at 14:55Cred că pandemia asta e precum o dietă la care Planeta ne supune pe toți. Suntem prea toxici cu noi și cu cei din jurul nostru. Întrebarea este: Cât de mult sau cât de des va ajunge Planeta să ne supună la astfel de diete pentru a ne reveni?