Întotdeauna încerc să-mi dezvolt abilitățiile, atât din punct de vedere fizic cât și psihic. Nimeni nu te poate împiedica din a face acest lucru decât dacă tu nu dorești atingerea punctului propus. Pentru mine nu există un nivel final, ci doar dezvoltare și pasiune. Așa că pur și simplu sunt atât de ocupată în anticiparea lucrurilor favorabile pentru mine, încât nu-mi trece deloc prin gând să critic pe altcineva, decât pe mine însămi pentru că doresc să fiu o persoana mai bună.
Într-adevăr, poate că uneori par o perfecționistă, dar asta doar pentru că scopul meu este mai grozav decât temerile și scuzele inutile. De asemenea, nu doresc să pretind că mă aflu în ipostaza unei persoane cu totul și cu totul matură. Dar mi s-a spus că, oamenii de un adevărat succes își urmează pasiunea, nu obligațiile.
Cu timpul am învățat faptul că există întrebări care trebuie adresate ție însuți. Zilnic ar trebui ca noi, oamenii, să ne intrebăm dacă ceea ce facem astăzi, ne aduce mai aproape de ceea ce dorim să devenim mâine.
Câteodată, atingerea scopului nu vine din zona de comfort, ceea ce este obositor. Dar indiferent de acest lucru, dacă ești obosit, ia o pauză, NU RENUNȚA. Este bine să te odihnești, să simți energia, să te recreezi. Din punctul meu de vedere majoritatea oamenilor doar există și nu își trăiesc cu adevărat viața. Eu nu aș dori să fac parte din grupa majoritară, nici astăzi, nici mâine.
De asemenea, este în regulă să greșim. Întotdeauna este mai bine un ,,oops” decât un “Ce ar fi fost dacă…?”. Oamenii sunt făcuți pentru a învăța atât din greșelile lor, cât și din ale altora. Nu ne vom simți bine când vom vedea rezultatele eșecului sau când vom fi luați la răspundere pentru faptele săvârșite. Dar cel puțin… am încercat, chiar dacă nu a ieșit cum ne-am propus. Părinții mei încă obișnuiesc să-mi spună că am doua variante la dispoziție, și anume, ori te duci și faci un lucru cumsecade, ori nu-l faci deloc.
Lucrul care ne vatămă cel mai mult este frica de a nu ne putea ridica la înălțimea așteptărilor impuse. Înca odată, nu pretind că sunt o ființă umană care a întâmpinat greutățile vieții. Dar cel puțin, știu ce fel de persoană vreau să devin: cineva care nu este interesată de ce spun oamenii și, care atunci când i se va spune că nu este DESTUL de bună, va merge la individul respectiv și îi va spune “Viața este dificilă pentru cei orbi”.
Nu sunt cea care îi poate face fericiți pe toți, dar măcar sunt cea care se poate face fericită pe ea însăși. Totuși, întotdeauna am apreciat propunerile sau criticile care mi s-au comunicat de la persoane cu bun simț și cu respect pentru cei din jurul lor. Făra ele nu aș fi cine sunt în ziua de azi.
Scopul acestui articol a fost exprimarea opiniei în legătură cu aspectele care mă preocupă. Sper că v-am oferit o mică idee despre felul meu de a gândi și ce fel de caracter aș dori să-mi formez.
UNTIL NEXT, TIME MY LOVES! BYE! <3
No Comments