Se pare că în sfârșit am terminat-o cu școala gimnazială. În acești patru ani am avut parte atât de lucruri bune cât și de lucruri rele. Pot spune că unul dintre cele mai bune momente pe care le-am trăit în școală a fost să am niște profesori extraordinari. M-am înțeles foarte bine cu ei și sunt cu adevărat tipul de profesori care merită admirați.
Ca să fiu sinceră, eu împreună cu colegii mei nu am fost o clasă foarte unită, ceea ce mi se pare un lucru normal într-un grup. Hai să fim serioși, în orice grup o să existe așa zisele ”bisericuțe”. Întotdeauna nivelul de înțelegere între colegi n-o să fie egal pentru toată lumea. Probabil că o să te înțelegi bine cu colegii, probabil o să te cerți, probabil o să te împaci din nou cu ei, probabil n-o să mai existe nicio tangență între voi și așa mai departe. Așa s-a întâmplat în clasa mea și cred că se întâmplă în orice clasă.
Oricum, pe măsură ce am mai înaintat în vârstă, certurile au început să se diminueze. Pe sfârșitul clasei a opta ne-am înțeles mult mai bine decât ne-am înteles în patru ani, datorită faptului că majoritatea dintre noi nu mai aveau să se întâlnească.
Acum toți ne-am despărțit. Fiecare și-a ales liceul și s-a dus pe drumul lui. O să urmeze o nouă etapă, iar eu de-abia aștept să vă povestesc fiecare detaliu. Totuși , consider că acești patru ani m-au ajutat foarte mult, nu doar din punct de vedere al educației, dar al persoanei care vreau să devin. Sunt recunoscătoare atât pentru lucrurile bune cât și pentru cele rele trăite alături de colegii mei, mi-au arătat exact cine trebuie să fiu.
În concluzie, chiar dacă școala gimnazială nu a fost întotdeauna un basm al prieteniei și al bunăvoinței, sunt bucuroasă că am avut parte de ea.
UNTIL NEXT TIME, MY LOVES! BYE! 🙂
No Comments